publicerad: 2015
precisering
pre·cis·er·ing
substantiv
~en ~ar precisera
| Singular | |
|---|---|
| en precisering | obestämd form |
| en preciserings | obestämd form genitiv |
| preciseringen | bestämd form |
| preciseringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| preciseringar | obestämd form |
| preciseringars | obestämd form genitiv |
| preciseringarna | bestämd form |
| preciseringarnas | bestämd form genitiv |


