publicerad: 2015
stratifiering
strati·fi·er·ing
substantiv
~en ~ar • till stratifiera 1,2
| Singular | |
|---|---|
| en stratifiering | obestämd form |
| en stratifierings | obestämd form genitiv |
| stratifieringen | bestämd form |
| stratifieringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| stratifieringar | obestämd form |
| stratifieringars | obestämd form genitiv |
| stratifieringarna | bestämd form |
| stratifieringarnas | bestämd form genitiv |


