publicerad: 2015
supinering
sup·in·er·ing
substantiv
~en ~ar supinera
| Singular | |
|---|---|
| en supinering | obestämd form |
| en supinerings | obestämd form genitiv |
| supineringen | bestämd form |
| supineringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| supineringar | obestämd form |
| supineringars | obestämd form genitiv |
| supineringarna | bestämd form |
| supineringarnas | bestämd form genitiv |


