publicerad: 2015
tocka
tocka
[tåk`a]
verb
~de ~t • ⟨prov.⟩ flytta, maka: tocka (på) sig
| Finita former | |
|---|---|
| tockar | presens aktiv |
| tockade | preteritum aktiv |
| tocka | imperativ aktiv |
| Infinita former | |
| att tocka | infinitiv aktiv |
| har/hade tockat | supinum aktiv |
| Presens particip | |
| tockande | |


