publicerad: 2015
duplicering
dupl·ic·er·ing
substantiv
~en ~ar duplicera
| Singular | |
|---|---|
| en duplicering | obestämd form |
| en duplicerings | obestämd form genitiv |
| dupliceringen | bestämd form |
| dupliceringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| dupliceringar | obestämd form |
| dupliceringars | obestämd form genitiv |
| dupliceringarna | bestämd form |
| dupliceringarnas | bestämd form genitiv |


