publicerad: 2015
extrapolering
extra·pol·er·ing
substantiv
~en ~ar extrapolera
| Singular | |
|---|---|
| en extrapolering | obestämd form |
| en extrapolerings | obestämd form genitiv |
| extrapoleringen | bestämd form |
| extrapoleringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| extrapoleringar | obestämd form |
| extrapoleringars | obestämd form genitiv |
| extrapoleringarna | bestämd form |
| extrapoleringarnas | bestämd form genitiv |


