publicerad: 2015
bortprioritera
bort|pri·or·it·era
verb
~de ~t • bortprioritera el. vanl. prioritera bort ngt
| Finita former | |
|---|---|
| bortprioriterar | presens aktiv |
| bortprioriteras | presens passiv |
| bortprioriterade | preteritum aktiv |
| bortprioriterades | preteritum passiv |
| bortprioritera | imperativ aktiv |
| Infinita former | |
| att bortprioritera | infinitiv aktiv |
| att bortprioriteras | infinitiv passiv |
| har/hade bortprioriterat | supinum aktiv |
| har/hade bortprioriterats | supinum passiv |
| Presens particip | |
| bortprioriterande | |
| Perfekt particip | |
| en bortprioriterad + substantiv | |
| ett bortprioriterat + substantiv | |
| den/det/de bortprioriterade + substantiv | |


