publicerad: 2015
gruppledare
grupp|led·are
substantiv
~n; pl. ~, best. pl. ‑ledarna • särsk. för partigrupp i riksdagen
| Singular | |
|---|---|
| en gruppledare | obestämd form |
| en gruppledares | obestämd form genitiv |
| gruppledaren | bestämd form |
| gruppledarens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| gruppledare | obestämd form |
| gruppledares | obestämd form genitiv |
| gruppledarna | bestämd form |
| gruppledarnas | bestämd form genitiv |


