publicerad: 2015
instrumentering
in·stru·ment·er·ing
substantiv
~en ~ar instrumentera
| Singular | |
|---|---|
| en instrumentering | obestämd form |
| en instrumenterings | obestämd form genitiv |
| instrumenteringen | bestämd form |
| instrumenteringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| instrumenteringar | obestämd form |
| instrumenteringars | obestämd form genitiv |
| instrumenteringarna | bestämd form |
| instrumenteringarnas | bestämd form genitiv |


