publicerad: 2015
marginalisering
marg·in·al·is·er·ing
substantiv
~en ~ar marginalisera
| Singular | |
|---|---|
| en marginalisering | obestämd form |
| en marginaliserings | obestämd form genitiv |
| marginaliseringen | bestämd form |
| marginaliseringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| marginaliseringar | obestämd form |
| marginaliseringars | obestämd form genitiv |
| marginaliseringarna | bestämd form |
| marginaliseringarnas | bestämd form genitiv |


