publicerad: 2015
personifiering
pers·oni·fi·er·ing
substantiv
~en ~ar personifiera
| Singular | |
|---|---|
| en personifiering | obestämd form |
| en personifierings | obestämd form genitiv |
| personifieringen | bestämd form |
| personifieringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| personifieringar | obestämd form |
| personifieringars | obestämd form genitiv |
| personifieringarna | bestämd form |
| personifieringarnas | bestämd form genitiv |


