publicerad: 2015
preludiera
pre·ludi·era
verb
~de ~t • inleda en psalm el. ett musikstycke med förspel
| Finita former | |
|---|---|
| preludierar | presens aktiv |
| preludieras | presens passiv |
| preludierade | preteritum aktiv |
| preludierades | preteritum passiv |
| preludiera | imperativ aktiv |
| Infinita former | |
| att preludiera | infinitiv aktiv |
| att preludieras | infinitiv passiv |
| har/hade preludierat | supinum aktiv |
| har/hade preludierats | supinum passiv |
| Presens particip | |
| preludierande | |
| Perfekt particip | |
| en preludierad + substantiv | |
| ett preludierat + substantiv | |
| den/det/de preludierade + substantiv | |


