publicerad: 2015
separattryck
se·par·at|tryck
substantiv
~et; pl. ~ • till tryck 2 1separat
| Singular | |
|---|---|
| ett separattryck | obestämd form |
| ett separattrycks | obestämd form genitiv |
| separattrycket | bestämd form |
| separattryckets | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| separattryck | obestämd form |
| separattrycks | obestämd form genitiv |
| separattrycken | bestämd form |
| separattryckens | bestämd form genitiv |


