publicerad: 2015
tautomeri
tauto·meri
[‑meri´]
substantiv
~n • en form av isomeri
| Singular | |
|---|---|
| en tautomeri | obestämd form |
| en tautomeris | obestämd form genitiv |
| tautomerin | bestämd form |
| tautomerins | bestämd form genitiv |


