publicerad: 2015
upptrissning
upp|triss·ning
substantiv
~en ~ar upptrissa
| Singular | |
|---|---|
| en upptrissning | obestämd form |
| en upptrissnings | obestämd form genitiv |
| upptrissningen | bestämd form |
| upptrissningens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| upptrissningar | obestämd form |
| upptrissningars | obestämd form genitiv |
| upptrissningarna | bestämd form |
| upptrissningarnas | bestämd form genitiv |


