publicerad: 2015
radiohögtalare
radio|hög·tal·are
substantiv
~n; pl. ~, best. pl. ‑högtalarna 1radio 1 högtalare
| Singular | |
|---|---|
| en radiohögtalare | obestämd form |
| en radiohögtalares | obestämd form genitiv |
| radiohögtalaren | bestämd form |
| radiohögtalarens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| radiohögtalare | obestämd form |
| radiohögtalares | obestämd form genitiv |
| radiohögtalarna | bestämd form |
| radiohögtalarnas | bestämd form genitiv |


