publicerad: 2015
rationaliserare
rat·ion·al·is·er·are
[‑e`r‑]
substantiv
~n; pl. ~, best. pl. rationaliserarna rationalisera 1
| Singular | |
|---|---|
| en rationaliserare | obestämd form |
| en rationaliserares | obestämd form genitiv |
| rationaliseraren | bestämd form |
| rationaliserarens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| rationaliserare | obestämd form |
| rationaliserares | obestämd form genitiv |
| rationaliserarna | bestämd form |
| rationaliserarnas | bestämd form genitiv |
SAOL
