publicerad: 2015
revanschera
re·vansch·era
verb
~de ~t • tills. med sig:
| Finita former | |
|---|---|
| revanscherar | presens aktiv |
| revanscherade | preteritum aktiv |
| revanschera | imperativ aktiv |
| Infinita former | |
| att revanschera | infinitiv aktiv |
| har/hade revanscherat | supinum aktiv |
| Presens particip | |
| revanscherande | |
revanschera sig
• få revansch efter tidigare nederlag el. dålig prestationOrdform(er) revanschera sig


