publicerad: 2015
stipulering
stipul·er·ing
substantiv
~en ~ar stipulera
| Singular | |
|---|---|
| en stipulering | obestämd form |
| en stipulerings | obestämd form genitiv |
| stipuleringen | bestämd form |
| stipuleringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| stipuleringar | obestämd form |
| stipuleringars | obestämd form genitiv |
| stipuleringarna | bestämd form |
| stipuleringarnas | bestämd form genitiv |


