publicerad: 2015
disciplinärende
discipl·in|ärende
substantiv
~t ~n disciplin 1 ärende 1
| Singular | |
|---|---|
| ett disciplinärende | obestämd form |
| ett disciplinärendes | obestämd form genitiv |
| disciplinärendet | bestämd form |
| disciplinärendets | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| disciplinärenden | obestämd form |
| disciplinärendens | obestämd form genitiv |
| disciplinärendena | bestämd form |
| disciplinärendenas | bestämd form genitiv |


