publicerad: 2015
finplanering
fin|plan·er·ing
substantiv
~en ~ar fin 2 planering
| Singular | |
|---|---|
| en finplanering | obestämd form |
| en finplanerings | obestämd form genitiv |
| finplaneringen | bestämd form |
| finplaneringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| finplaneringar | obestämd form |
| finplaneringars | obestämd form genitiv |
| finplaneringarna | bestämd form |
| finplaneringarnas | bestämd form genitiv |


