publicerad: 2015
fluktuering
fluktu·er·ing
substantiv
~en ~ar fluktuera
| Singular | |
|---|---|
| en fluktuering | obestämd form |
| en fluktuerings | obestämd form genitiv |
| fluktueringen | bestämd form |
| fluktueringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| fluktueringar | obestämd form |
| fluktueringars | obestämd form genitiv |
| fluktueringarna | bestämd form |
| fluktueringarnas | bestämd form genitiv |


