publicerad: 2015
multiplicering
multi·plic·er·ing
substantiv
~en ~ar multiplicera
| Singular | |
|---|---|
| en multiplicering | obestämd form |
| en multiplicerings | obestämd form genitiv |
| multipliceringen | bestämd form |
| multipliceringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| multipliceringar | obestämd form |
| multipliceringars | obestämd form genitiv |
| multipliceringarna | bestämd form |
| multipliceringarnas | bestämd form genitiv |


