publicerad: 2015
ondulering
ondul·er·ing
substantiv
~en ~ar ondulera
| Singular | |
|---|---|
| en ondulering | obestämd form |
| en ondulerings | obestämd form genitiv |
| onduleringen | bestämd form |
| onduleringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| onduleringar | obestämd form |
| onduleringars | obestämd form genitiv |
| onduleringarna | bestämd form |
| onduleringarnas | bestämd form genitiv |


