publicerad: 2015
principuppgörelse
princip|upp·gör·else
substantiv
~n ~r • till uppgörelse 2 princip
| Singular | |
|---|---|
| en principuppgörelse | obestämd form |
| en principuppgörelses | obestämd form genitiv |
| principuppgörelsen | bestämd form |
| principuppgörelsens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| principuppgörelser | obestämd form |
| principuppgörelsers | obestämd form genitiv |
| principuppgörelserna | bestämd form |
| principuppgörelsernas | bestämd form genitiv |


