publicerad: 2015
realisering
re·al·is·er·ing
substantiv
~en ~ar • särsk. till realisera 1
| Singular | |
|---|---|
| en realisering | obestämd form |
| en realiserings | obestämd form genitiv |
| realiseringen | bestämd form |
| realiseringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| realiseringar | obestämd form |
| realiseringars | obestämd form genitiv |
| realiseringarna | bestämd form |
| realiseringarnas | bestämd form genitiv |


