publicerad: 2015
specialutrustning
speci·al|ut·rust·ning
substantiv
~en ~ar special- utrustning
| Singular | |
|---|---|
| en specialutrustning | obestämd form |
| en specialutrustnings | obestämd form genitiv |
| specialutrustningen | bestämd form |
| specialutrustningens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| specialutrustningar | obestämd form |
| specialutrustningars | obestämd form genitiv |
| specialutrustningarna | bestämd form |
| specialutrustningarnas | bestämd form genitiv |


