publicerad: 2015
specialutbildning
speci·al|ut·bild·ning
substantiv
~en ~ar specialutbilda
| Singular | |
|---|---|
| en specialutbildning | obestämd form |
| en specialutbildnings | obestämd form genitiv |
| specialutbildningen | bestämd form |
| specialutbildningens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| specialutbildningar | obestämd form |
| specialutbildningars | obestämd form genitiv |
| specialutbildningarna | bestämd form |
| specialutbildningarnas | bestämd form genitiv |


