publicerad: 2015
materialisering
materi·al·is·er·ing
substantiv
~en ~ar materialisera
| Singular | |
|---|---|
| en materialisering | obestämd form |
| en materialiserings | obestämd form genitiv |
| materialiseringen | bestämd form |
| materialiseringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| materialiseringar | obestämd form |
| materialiseringars | obestämd form genitiv |
| materialiseringarna | bestämd form |
| materialiseringarnas | bestämd form genitiv |


