publicerad: 2015
notifiering
noti·fi·er·ing
substantiv
~en ~ar notifiera
| Singular | |
|---|---|
| en notifiering | obestämd form |
| en notifierings | obestämd form genitiv |
| notifieringen | bestämd form |
| notifieringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| notifieringar | obestämd form |
| notifieringars | obestämd form genitiv |
| notifieringarna | bestämd form |
| notifieringarnas | bestämd form genitiv |


