publicerad: 2015
stridsmundering
strids|mund·er·ing
substantiv
~en ~ar 2strid mundering
| Singular | |
|---|---|
| en stridsmundering | obestämd form |
| en stridsmunderings | obestämd form genitiv |
| stridsmunderingen | bestämd form |
| stridsmunderingens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| stridsmunderingar | obestämd form |
| stridsmunderingars | obestämd form genitiv |
| stridsmunderingarna | bestämd form |
| stridsmunderingarnas | bestämd form genitiv |


