publicerad: 2015
inackordering
in|ac·kord·er·ing
substantiv
~en ~ar 1 permanent kost och logi i ngns bostad2 inackorderad person
| Singular | |
|---|---|
| en inackordering | obestämd form |
| en inackorderings | obestämd form genitiv |
| inackorderingen | bestämd form |
| inackorderingens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| inackorderingar | obestämd form |
| inackorderingars | obestämd form genitiv |
| inackorderingarna | bestämd form |
| inackorderingarnas | bestämd form genitiv |


