publicerad: 2015
omformulering
om|formul·er·ing
substantiv
~en ~ar omformulera
| Singular | |
|---|---|
| en omformulering | obestämd form |
| en omformulerings | obestämd form genitiv |
| omformuleringen | bestämd form |
| omformuleringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| omformuleringar | obestämd form |
| omformuleringars | obestämd form genitiv |
| omformuleringarna | bestämd form |
| omformuleringarnas | bestämd form genitiv |


