publicerad: 2015
permutering
per·mut·er·ing
substantiv
~en ~ar permutera
| Singular | |
|---|---|
| en permutering | obestämd form |
| en permuterings | obestämd form genitiv |
| permuteringen | bestämd form |
| permuteringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| permuteringar | obestämd form |
| permuteringars | obestämd form genitiv |
| permuteringarna | bestämd form |
| permuteringarnas | bestämd form genitiv |


