publicerad: 2015
ratificering
rati·fic·er·ing
substantiv
~en ~ar ratificera
| Singular | |
|---|---|
| en ratificering | obestämd form |
| en ratificerings | obestämd form genitiv |
| ratificeringen | bestämd form |
| ratificeringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| ratificeringar | obestämd form |
| ratificeringars | obestämd form genitiv |
| ratificeringarna | bestämd form |
| ratificeringarnas | bestämd form genitiv |


