publicerad: 2015
reduplicering
re·dupl·ic·er·ing
substantiv
~en ~ar reduplicera
| Singular | |
|---|---|
| en reduplicering | obestämd form |
| en reduplicerings | obestämd form genitiv |
| redupliceringen | bestämd form |
| redupliceringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| redupliceringar | obestämd form |
| redupliceringars | obestämd form genitiv |
| redupliceringarna | bestämd form |
| redupliceringarnas | bestämd form genitiv |


