publicerad: 2015
utbalansering
ut|bal·ans·er·ing
substantiv
~en ~ar • av verktyg(s vikt)
Singular | |
---|---|
en utbalansering | obestämd form |
en utbalanserings | obestämd form genitiv |
utbalanseringen | bestämd form |
utbalanseringens | bestämd form genitiv |
Plural | |
utbalanseringar | obestämd form |
utbalanseringars | obestämd form genitiv |
utbalanseringarna | bestämd form |
utbalanseringarnas | bestämd form genitiv |