publicerad: 2015
allokering
al·lok·er·ing
substantiv
~en ~ar allokera
| Singular | |
|---|---|
| en allokering | obestämd form |
| en allokerings | obestämd form genitiv |
| allokeringen | bestämd form |
| allokeringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| allokeringar | obestämd form |
| allokeringars | obestämd form genitiv |
| allokeringarna | bestämd form |
| allokeringarnas | bestämd form genitiv |


