publicerad: 2015
frustrering
frustr·er·ing
substantiv
~en ~ar frustrera
| Singular | |
|---|---|
| en frustrering | obestämd form |
| en frustrerings | obestämd form genitiv |
| frustreringen | bestämd form |
| frustreringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| frustreringar | obestämd form |
| frustreringars | obestämd form genitiv |
| frustreringarna | bestämd form |
| frustreringarnas | bestämd form genitiv |


