publicerad: 2015
omorganisering
om|org·an·is·er·ing
substantiv
~en ~ar omorganisera
| Singular | |
|---|---|
| en omorganisering | obestämd form |
| en omorganiserings | obestämd form genitiv |
| omorganiseringen | bestämd form |
| omorganiseringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| omorganiseringar | obestämd form |
| omorganiseringars | obestämd form genitiv |
| omorganiseringarna | bestämd form |
| omorganiseringarnas | bestämd form genitiv |


