publicerad: 2015
planering
plan·er·ing
substantiv
~en ~ar
| Singular | |
|---|---|
| en planering | obestämd form |
| en planerings | obestämd form genitiv |
| planeringen | bestämd form |
| planeringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| planeringar | obestämd form |
| planeringars | obestämd form genitiv |
| planeringarna | bestämd form |
| planeringarnas | bestämd form genitiv |


