publicerad: 2015
ruinfält
ru·in|fält
substantiv
~et; pl. ~ ruin 1 fält 1
| Singular | |
|---|---|
| ett ruinfält | obestämd form |
| ett ruinfälts | obestämd form genitiv |
| ruinfältet | bestämd form |
| ruinfältets | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| ruinfält | obestämd form |
| ruinfälts | obestämd form genitiv |
| ruinfälten | bestämd form |
| ruinfältens | bestämd form genitiv |


