publicerad: 2015
rättsmedicinare
rätts|med·ic·in·are
substantiv
~n; pl. ~, best. pl. ‑medicinarna rättsmedicin
| Singular | |
|---|---|
| en rättsmedicinare | obestämd form |
| en rättsmedicinares | obestämd form genitiv |
| rättsmedicinaren | bestämd form |
| rättsmedicinarens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| rättsmedicinare | obestämd form |
| rättsmedicinares | obestämd form genitiv |
| rättsmedicinarna | bestämd form |
| rättsmedicinarnas | bestämd form genitiv |


