publicerad: 2015
urinoar
ur·ino·ar
[‑a´r]
substantiv
~en ~er • bekvämlighetsinrättning där män kan urinera
| Singular | |
|---|---|
| en urinoar | obestämd form |
| en urinoars | obestämd form genitiv |
| urinoaren | bestämd form |
| urinoarens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| urinoarer | obestämd form |
| urinoarers | obestämd form genitiv |
| urinoarerna | bestämd form |
| urinoarernas | bestämd form genitiv |


