publicerad: 2015
disciplinering
discipl·in·er·ing
substantiv
~en ~ar disciplinera
| Singular | |
|---|---|
| en disciplinering | obestämd form |
| en disciplinerings | obestämd form genitiv |
| disciplineringen | bestämd form |
| disciplineringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| disciplineringar | obestämd form |
| disciplineringars | obestämd form genitiv |
| disciplineringarna | bestämd form |
| disciplineringarnas | bestämd form genitiv |


