publicerad: 2015
obducering
ob·duc·er·ing
substantiv
~en ~ar obducera
| Singular | |
|---|---|
| en obducering | obestämd form |
| en obducerings | obestämd form genitiv |
| obduceringen | bestämd form |
| obduceringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| obduceringar | obestämd form |
| obduceringars | obestämd form genitiv |
| obduceringarna | bestämd form |
| obduceringarnas | bestämd form genitiv |


