publicerad: 2015
utplacering
ut|plac·er·ing
substantiv
~en ~ar utplacera
| Singular | |
|---|---|
| en utplacering | obestämd form |
| en utplacerings | obestämd form genitiv |
| utplaceringen | bestämd form |
| utplaceringens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| utplaceringar | obestämd form |
| utplaceringars | obestämd form genitiv |
| utplaceringarna | bestämd form |
| utplaceringarnas | bestämd form genitiv |


