publicerad: 2015
riddarorden
ridd·ar|orden
substantiv; best. ~; pl. ‑ordnar riddare orden 1
| Singular | |
|---|---|
| en riddarorden | obestämd form |
| en riddarordens | obestämd form genitiv |
| riddarorden | bestämd form |
| riddarordens | bestämd form genitiv |
| Plural | |
| riddarordnar | obestämd form |
| riddarordnars | obestämd form genitiv |
| riddarordnarna | bestämd form |
| riddarordnarnas | bestämd form genitiv |


